Comandamentul Apărării Cibernetice (CApC) este structura specializată din subordinea Statului Major al Apărării, responsabilă de dezvoltarea, protejarea și asigurarea unei reziliențe ridicate la amenințările provenite din spațiul cibernetic, a infrastructurilor și serviciilor de tehnologia informației ce susțin capabilitățile militare ale structurii de forțe.

Ziua Informaticienilor Militari

 28-08-2020

INFORMATICA MILITARĂ

- SCURT ISTORIC –

          Informatica Militară - știința prelucrării datelor militare prin intermediul sistemelor automate de calcul - reprezintă cea mai tânără și mai dinamică specialitate a Armatei României, marcată, mai ales în ultimii 30 de ani, de o dezvoltare spectaculoasă în toate domeniile și la toate nivelurile de activitate.
     
          Ziua Informaticienilor Militari se sărbătorește în fiecare an pe data de 1 septembrie iar Informatica Militară împlinește anul acesta 57 de ani de existență. În această zi, în 1963, prin ordin al Marelui Stat Major, a fost înființată, în cadrul Direcţiei Generale a Înzestrării, Grupa de Automatizări - structură pionier a Informaticii Militare românești, formată inițial din 18 specialiști militari și civili cărora le-au fost stabilite responsabilități legate atât de dotarea forțelor armate cu tehnică de calcul, cât și de producția și reparația acesteia.
 
          Înființarea Grupei de Automatizări în cadrul Ministerului Forțelor Armate urma, de altfel, evoluția generală a Informaticii în societatea românească a vremii, deceniile 1950-1960 marcând apariția primelor sisteme automate de calcul care foloseau tuburi electronice și, din 1963, tranzistoare, crearea sistemelor de operare și a limbajelor de programare necesare funcționării calculatoarelor și efectuarea primelor cercetări în domeniile teoriei limbajelor formale și a Inteligenței Artificiale. România acelor ani era conectată la evoluțiile științifice și tehnice internaționale în noile domenii ale Ciberneticii și Informaticii, țara noastră fiind considerată între primele țări din lume în ceea ce privea cercetările și eforturile depuse pentru construirea de calculatoare electronice, alături de state ca SUA, URSS, Franţa, Japonia sau Italia.
          De la Grupa de Automatizări înființată în 1963 până la structurile actuale de apărare cibernetică și tehnologia informației ale Comandamentului Apărării Cibernetice și ale categoriilor de forțe din Armata României, Informatica Militară a parcurs un traseu ascendent complex, care a însemnat atât formarea și perfecționarea personalului de specialitate, cât și îmbunătățirea continuă a înzestrării și a tehnologiei în domeniu, în pas cu evoluțiile internaționale similare, urmărind în mod deosebit în ultimii 16 ani, obținerea interoperabilității cu forțele statelor aliate, în cadrul NATO.

          Traseul parcurs de Informatica Militară a vizat, în general, trei direcții de acțiune: în primul rând înființarea și funcționarea structurilor tehnice executive, destinate cercetării științifice, înzestrării cu sisteme automatizate de calcul, deservirii și întreținerii acestora, în al doilea rând înființarea structurilor strategice, de conducere și concepție în ce privește dotarea cu tehnică de calcul și utilizarea ei în armată și, în ultimul rând, dar nu cel mai lipsit de importanță, crearea de școli performante care să pregătească și să perfecționeze specialiștii necesari domeniului.
         
          La nivelul executiv, în 1965 Grupa de Automatizări s-a transformat în Centrul de Studii şi Experimentări pentru Tehnica de Calcul şi Automatizare care, la rândul său, a devenit, în 1966, Centrul de Cercetare pentru Tehnica de Calcul şi Automatizarea Conducerii Trupelor, în același an înfiinţându-se şi Staţia Centrală de Calcul a Ministerului Forțelor Armate. În 1970 Stația Centrală de Calcul s-a transformat în Centrul de Calcul al Ministerului Forțelor Armate. Această structură a rezolvat și nevoile de calcul automatizat ale trupelor de uscat, ulterior înființându-se Centrul de Calcul al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului (în 1975), Centrul de Calcul al Marinei Militare (în 1977) și Oficiul de Calcul al Comandamentului Aviației Militare (în 1983). În 1977 lua ființă și Oficiul de Calcul Mobil al Marelui Stat Major, ca anexă a Centrului de Calcul al Ministerului Apărării Naționale.
          Din 1972 denumirea Ministerului Forțelor Armate s-a schimbat în Ministerul Apărării Naționale.
          După 1990 evoluțiile au continuat și s-au accentuat, mai ales la nivelul înzestrării cu tehnică de calcul și al creării de rețele de sisteme informatice.
          În 1993 s-au înființat Centrul Operativ de Prelucrare Automată a Datelor al Marelui Stat Major, în locul Oficiului de Calcul Mobil, și Centrul de Cercetare-Proiectare pentru Informatică și Automatizarea Conducerii Trupelor, care înlocuia Secția Cercetare de Automatizarea Conducerii Trupelor din Institutul de Cercetare-Dezvoltare al Armatei de la Clinceni.
          Un pas evolutiv semnificativ a fost făcut în anul 2004 prin înființarea Agenției pentru Sisteme și Servicii Informatice Militare, structură constituită în subordinea Statului Major General, prin comasarea Centrului de Consultanță și Proiectare pentru Informatică și a Centrului Operativ pentru Sisteme Informatice.
          În ceea ce privește înzestrarea tehnică, trebuie menționat faptul că în 1985, în întreaga armată existau 17 calculatoare de capacitate medie, 16 minicalculatoare, 45 microcalculatoare, peste 3500 calculatoare de birou și 4 autospeciale de transmitere a datelor. După 1992 dotarea tehnică a armatei a cunoscut o dezvoltare exponențială, atât prin înzestrarea cu sisteme informatice performante, cât și prin conceperea și crearea de rețele funcționale de calculatoare.

          La nivelul strategic, de concepție, un prim pas a fost marcat în anul 1966, prin înființarea Secției de Cercetări Științifice pentru Automatizarea Conducerii Trupelor, în cadrul Direcției Operații a Marelui Stat Major.
          Importanța crescândă a domeniului a dus, mai departe, în 1971, la crearea Direcției Mecanizare și Automatizarea Conducerii Trupelor (DMACT) în cadrul Marelui Stat Major, ca organ de concepție, direcționare, coordonare, studiu și cercetare științifică.
          În 1973 DMACT se muta în noua clădire din București, Drumul Taberei, nr. 7-9, devenit ”sediu istoric al Informaticii Militare românești”.
          În același an DMACT elabora ”Concepția unitară de introducere a sistemelor informatice în Ministerul Apărării Naționale”, document strategic care prevedea, între altele, cinci direcții importante de acțiune:
  1. Raționalizarea documentelor care circulau în armată între toate eșaloanele;
  2. Mecanizarea activităților din compartimentele financiar-contabile și logistică;
  3. Automatizarea conducerii trupelor pe timp de pace, prin înființarea de noi structuri de calcul la nivelul ministerului, direcțiilor centrale și a comandamentelor de armă;
  4. Automatizarea conducerii trupelor pe timp de campanie, prin crearea de structuri mobile de calcul la Marele Stat Major și la marile unități operativ-strategice;
  5. Pregătirea specialiștilor în domeniu.
          DMACT va funcționa până în 1990, când va fi înlocuită de Direcția Informatică și Automatizarea Conducerii Trupelor, care va intra, la rândul său, în 1994, în compunerea Comandamentului Transmisiunilor, Informaticii şi Electronicii.
          În 1994 Marele Stat Major și-a schimbat denumirea în Statul Major General, pentru ca, în 2017, acesta să se transforme în Statul Major al Apărării.
          În 1997, în cadrul Statului Major General s-a înfiinţat Direcţia Comunicaţii şi Informatică, transformată ulterior în Direcţia Comunicaţii şi Tehnologia Informației, ca structură responsabilă cu planificarea, organizarea şi coordonarea dezvoltării sistemelor şi serviciilor de comunicaţii, tehnologia informaţiei şi apărare cibernetică, la nivel strategic și întrunit.
          Evoluția structurilor de informatică din Armata României a atins un nou palier la 1 decembrie 2018, când, pe baza deciziei adoptate în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, a luat ființă Comandamentul Apărării Cibernetice. La aceeași dată Agenția pentru Sisteme și Servicii Informatice Militare s-a transformat în Agenția de Tehnologia Informației și a intrat în subordinea nou înființatului comandament, alături de Agenția de Apărare Cibernetică. Comandamentul Apărării Cibernetice funcționează în subordinea șefului Statului Major al Apărării și reprezintă autoritatea competentă a Ministerului Apărării Naționale în domeniile securității cibernetice, apărării cibernetice și al tehnologiei informației, constituind, de asemenea, în aceste domenii, punct de contact la nivel internațional și interinstituțional.

          În ceea ce privește pregătirea personalului specializat necesar domeniului trebuie menționat faptul că prima promoție de ingineri de calculatoare a absolvit Academia Tehnică Militară în anul 1969, această instituție de învățământ superior pregătind de atunci, chiar dacă au existat și întreruperi, multe generații de excepție de specialiști programatori și ingineri de sisteme informatice. Ca urmare a creșterii importanței Informaticii Militare, din 1982 s-a generalizat pregătirea informatică a ofițerilor de toate armele, introducându-se astfel până la 180 de ore în programele școlilor militare de ofițeri, 60 de ore pentru cadrele tehnice din Academia Militară și 20-30 ore la cursurile postacademice.
          În prezent, în cadrul Academiei Tehnice Militare funcționează o foarte apreciată Facultate de Sisteme Informatice și Securitate Cibernetică, aceasta având în compunere și un Centru de Excelență în Tehnologii Avansate de Securitate Cibernetică.

          Informatica Militară românească s-a dezvoltat în mod semnificativ în cei 57 de ani de existență și va continua să o facă, cel mai probabil într-un ritm mai accelerat decât până în prezent. Progresul general al societății umane și trecerea acesteia, la scară din ce în ce mai largă, de la era industrială la cea informațională vor menține și accentua presiunea pentru dezvoltarea unei infrastructuri informaționale globale interconectate, funcționale și sigure. Domeniul militar va urma această evoluție, fiind necesare eforturi semnificative îndreptate către cercetarea tehnologică, înzestrarea tehnică, securitatea și apărarea informatică.

          - Notă: Informațiile prezentate în acest scurt istoric au fost preluate din documente de arhivă militară, Revista Comunicațiilor și Informaticii nr. 2/2013, publicată de Centrul de Instruire pentru Comunicații și Informatică, și Calendarul Tradițiilor Militare, ediție 2010, publicat de Serviciul Istoric al Armatei. Toate aceste informații pot fi citate și preluate fără restricții. –
 
 
                                1 septembrie 2020                                                                                Valentin Spătaru
                                                                                                                                              Compartimentul informare și relații publice
                                                                                                                                              Comandamentul Apărării Cibernetice
 
Top